Cu multe luni in urma cand mi-a cedat cureaua am fost indrumat catre singurul centru service Swatch din Bucuresti, undeva pe Bd. Unirii, aproape de Casa Poporului. Cand am ajuns acolo, desi aveam nevoie de o curea maron, am fost nevoit sa ma multumesc cu una neagra pentru ca nu aveau saracii pe stoc nici un exemplar maron.

Zilele acestea sunt in aceeasi situatie, cureaua neagra a cedat si ea, iar eu m-am indreptat plin de speranta catre service in ideea ca poate totusi acum reusesc sa obtin cureaua maron mult dorita. Supriza insa, nu numai ca nu aveau curele maron pe stoc, nu aveau nici un fel de curele pe stoc. Si ca sa fie tabloul complet trebuie sa astept o luna, pana dupa 15 septembrie, pana vine un transport de curele. La naiba, parca mi-am cumparat un Ferrari.

Stiti de unde pot face rost de o curea Swatch maron, pentru ca nu am de gand sa astept atata?

Vizionari: 442 ori de catre 111 vizitatori

CARBONIZATI!!!

Vizionari: 2218 ori de catre 322 vizitatori

Eu personal m-am saturat de foarte mult timp sa ma tot cert cu ei aproape in fiecare luna si sa ma lovesc de aceleasi remarci “inteligente” care ar face un orangutan sa para un geniu al comunicarii. Asa ca anul trecut incepand cu luna septembrie am reziliat ultimele doua contracte pe care le mai aveam cu RDS, telefonie si cablu (de cel de internet scapasem din martie 2009).

Ai zice ca asta ar fi trebui sa reprezinte si finalul calvarului meu RDS-ist. Nici vorba pentru ca saptamana aceasta ghiciti ce imi poposeste in cutia postala?

O factura RDS pentru luna iulie reprezentand contravaloarea de 5 lei a nou introdusului abonament de telefonie fixa. Exact. Nu mai am contract cu ei, nu am servicii de telefonie achizitionate de la ei, dar pentru simplul fapt ca am fost candva clientul lor s-au gandit ca este in regula sa imi trimita facturi noi. Colac peste pupaza are si sold restant, ceea ce inseamna ca in perioada scursa de la reziliere si pana acum ei au mai facturat ceva “servicii” neprestate si nesustinute de nici un contract.

Vizionari: 3979 ori de catre 492 vizitatori

In mod normal cascavalul bagat la cuptor, si ma refer aici la cel adevarat, bun, neaos, ar cam trebui sa se topeasca, sa se intinda, sa se rumeneasca. Ma rog, stiti si voi cum. Numai ca feliutele de cascaval (desi subtiri) pe care le-am pus peste andive aseara s-au comportat ca doua feliute de cauciuc. In sensul ca s-au molesit oleaca, s-au lipit de andive si cam atat.

Ceea ce imi ridica serioase semne de intrebare asupra modalitatii de obtinere a acestui produs si a ingredientelor pe care le contine.

Vizionari: 4194 ori de catre 508 vizitatori

Dintre toate variantele prezentate, cea mai atractiva mi s-a parut cea care consta intr-o ciorba taraneasca de vacuta si pulpa de pui la cuptor cu cartofi prajiti. Cu alte cuvinte destul de neinteresanta oferta si banala. Dar cand esti infometat poti trece peste astfel de detalii marunte.

Peste ce nu poti trece insa este lentoarea de navigatie a celor 3-4 ospatari prezenti la datorie. Este adevarat ca Brasseria era plina, insa acest lucru tot nu scuza viteza acestora masurabila in melci pe ora. Ba parca, intr-o atitudine complet sfidatoare, la un moment dat stateam cu masa plina de vesela (dupa ce terminasem de mancat) asteptand sa se uite cineva la mine pentru a-i cere nota. Iar acel cineva se holba in gol inspre directia mea curatind pahare. Fara nici cea mai mica intentie de a se uita daca am nevoie de ceva. Fara sa exagerez, au trecut 23 de minute din momentul in care am terminat masa pana cand a venit cineva la masa sa curete si sa ii pot cere nota.

Peste aceasta se mai adauga si lenea bucatarului, de parca aceasta calitate a fost la baza selectiei personalului respectiv. Cand mi-au servit pulpa la cuptor mi-au adus-o cu tot cu acele mici oscioare ale spatelui cu care (si nu inteleg de ce) se cam vand in ultima vreme pulpele de pui prin hypermarketuri. Eu inteleg ca asa au cumparat puiul, insa mi se pare o dovada incredibila de lene si lipsa de respect fata de client sa ii oferi pulpa de pui astfel. Cu atat mai mult cu cat dureaza sub un minut sa  o cureti cum trebuie.

In concluzie, inca mai caut un local unde sa ma pot inscrie pe lista clientilor fideli.

Vizionari: 6900 ori de catre 729 vizitatori

Spre surprinderea mea am constatat ca au si ei in oferta Meniu de pranz, la pret fix. Asa ca m-am decis sa il incerc. Cu toate ca am vazut o multime de bannere care anuntau prezenta acestui meniu si pretul sau, nu am gasit nicaieri un inscris cat de marunt, nici macar in lista de pe masa, care sa explice in ce consta acest meniu. De abia la final, dupa ce am terminat consumatia, am observat o tablita discreta in dreptul tejghelei pe care scria cu creta continutul acestuia.

Dar cand m-am asezat la masa, pentru ca nu stiam ce urma sa consum, am incercat sa o descos pe domnisoara care venise sa imi ia comanda – sarcina care nu a fost tocmai usoara, pentru ca am fost nevoit sa scot informatiile de la ea cu clestele, atat de pretioasa era la vorba. Cu chiu cu vai, am aflat ca acest meniu consta intr-o portie de mici cu cartofi prajiti, la care puteam adauga fie o supa de legume, fie un desert (despre care nu stiu nici azi in ce consta).

Probabil deranjata de interogatoriul meu initial, domnisoara mi-a servit supa la temperatura de fierbere, asa ca am avut nevoie de foarte multa rabdare si plamani puternici pentru a o putea ingurgita. Sau poate, cine stie, la bucatarie aveau complici vreunii dintre cei care ma urasc. Si pentru ca tabloul sa fie complet, supa respectiva avea un gust puternic de Knorr, care acoperea orice urma de aroma ar fi putut oferi legumele incluse.

Imaginea nefericita creata de servirea de pana la acel moment a fost oarecum estompata, culmea, tocmai de mititeii aceia, pentru ca, desi pare putin credibil, au fost unii dintre  cei mai buni mici mancati de mine pana acum. Nu am apreciat numai gustul lor, ci si faptul ca au venit preparati exact asa cum trebuie, nici cruzi, nici arsi. Peste toate acestea s-a suprapus o salata de varza, de care nu stiam ca o sa ma bucur – din cauza taciturnei care ma servea.

Per total, experienta nu a fost cea mai fericita si probabil nu voi mai ajunge prea curand la ei (poate doar daca voi fi vreodata in vreo situatie financiara deplorabila – aici ajutand faptul ca au unele dintre cele mai ieftine portii de mancare incluse la oferta de meniu), in plus fiind dezamagit si de transformarea de la un local de paste la o crasma oarecare (chiar daca inteleg faptul ca aceasta criza te poate determina sa faci sacrificii).

Vizionari: 7659 ori de catre 800 vizitatori

Vizionari: 7744 ori de catre 801 vizitatori

Cu timpul mania asta a mancatului sanatos a inceput sa ma prinda si pe mine, asa ca am inceput treptat sa inlocuiesc mizeriile pe care le rontaiam la birou… cu fructe. Dat fiind faptul ca biroul meu se afla in buricul targului, adica Piata Unirii, singurul furnizor de fructe mai rasarit din zona este Carrefour Unirii. Si aici intervine problema mea, fiindca de fiecare data cand fug in pauza de masa sa imi achizitionez ceva, fie ele fructe importate, fie din productia autohtona, raman cu buzele umflate. Specimenele pe care le gasesc in ladite arata de parca toate magazinele Carrefour din Bucuresti isi trimit ultimele resturi din ziua anterioara la “centru” pentru a le vinde ca delicatese. Fructe zbarcite, lovite, stricate, distruse se intind peste tot imbiindu-te sa le cumperi la preturi de Cat.I.

Nu, multumesc! Doar ca acum am nevoie de un furnizor decent de fructe in centru. Stiti vreunul?

Vizionari: 7943 ori de catre 825 vizitatori

Si cand te gandesti ca se poate totusi. La o aruncatura de bat, peste drum, Raiffeisen are POS la casierie.

Vizionari: 7829 ori de catre 815 vizitatori

Astazi am pasit din nou pragul crasmei pentru a ma delecta, ca de fiecare data, cu o crema de legume cu crutoane… printre altele. Dupa ce m-am asezat la masa cea mai din colt (deh, imi place sa stau intr-un loc mai izolat de unde sa am o privire panoramica asupra salii), mi-am vazut de indeletnicirile obisnuite. Primul obiect ce a poposit pe masa a fost tocmai cupa cu crutoane, pe care am sesizat-o cu coltul ochiului adancit fiind in lectura. Instinctiv mi-am indreptat mana spre cupa pentru a culege doua bucatele (da, recunosc, imi place sa mananc acele crutoane goale), numai ca aceasta refuza sa ma asculte. Contrariat am ridicat privirea si am observat de ce: in pocal nu se aflau crutoane, ci carbuni. Cred ca erau si proaspat extrasi din mina.

Imediat ce s-a intors domnita cu servirea i-am returnat cupa cu crutoane sfatuind-o ca pe viitor sa renunte la furnizorii de pe Valea Jiului si sa incerce sa colaboreze cu unii mai din zona, din Baragan. Si-a cerut fata scuze si a fugit repede sa imi aduca paine (deoarece se pare ca nu mai aveau alte crutoane). Si astept… si astept… si astept… Deja incepusem sa imi imaginez moduri prin care furculita urma sa treaca printre falangele ei. Moment in care apare ca o boare de dupa colt cu painea… prajita. Aproape ca i-am iertat toate pacatele in momentul acela.

Dar…

… 2 minute mai tarziu se intoarce nonsalanta cu pocalul plin de crutoane carbonizate, pe care tocmai ce i-l servisem inapoi, si-l ofera senina unei domnisoare de la masa alaturata care avuse nefericita idee sa comande si ea aceeasi gustare ca si mine.

Partea usor amuzanta este ca fatuca aceea a mancat tot fara sa cracneasca.

Vizionari: 6548 ori de catre 730 vizitatori