Clientul Turmentat » Editoriale

Asus K53 (P) – Blogwars

Claudiu — Sun, 16 Oct 2011 17:11:10 +0000

Io mor de invidie, pe bune. Nu mai exista musteriu la crasma sa nu aiba un motiv de lauda. Unul si-a luat un armasar de prasila, cica de rasa araba. Altul si-a luat muiere de prasila, neaosa de-a noastra da’ cu vreo treizeci de primaveri mai tanara. Numai eu stau si ma holbez pe geam in drum fara sa am nimic cu ce sa ma laud. Vaca mea nu e cu nimic speciala, da cate 7-8 litri de lapte, muierea s-o dus in pamant de mult, de fetiscane tinere nu imi mai arde. Dar tot trebuie sa fac ceva ca sa nu mai fiu luat la misto seara-n crasma.

Din fericire mi-o zis feciorul de la oras ca pot sa ii dau pe toti pe spate daca imi cumpar un laptop. Habar n-am ce e chestia aia, dar tot mi-am luat desaga in spinare si m-am dus in vizita la el sa vad cum pot sa ii fac sa crape de invidie pe toti ciudosii de consateni. Asa m-am traznit cu cutia asta in brate de-i zice laptop. Mi-o zis fecioru’ ca-l cheama ASUS K53U, parca-i frate cu ala din Galceava Stelara.

Tot el o inceput sa-mi explice chestii despre unul AMD cu Dual Core care cica e foarte tare, are o memorie ce se masoara cu gigabiti (ce neamul lor or fi si aia) si cica are vreo doi doar. Oare gigabitii aia sunt ca neuronii muierii? Ca daca-i asa si-s numai doi mi-e sa nu ma fi pacalit. Dar, deh, fecioru’ zice ca suficient de bun sa-i dau pe spate pe vecini. O luase apoi tare pe campii cu tot soiul de vorbe fistichii si-mi povestea tot felul de chestii pe care nu le-am priceput deloc, mai ales ca le spunea pe litere ca bebelusii: AMD, HDD, ATI, DVD.

L-am oprit si l-am pus sa imi arate cum merge. I-o dat drumul, o scris ca spartul niste slove pe ecran (cica alea-s comenzi de DOS – de era sa ii arat eu un dos de palma), m-o asigurat apoi ca face el rost de un Windows si nu mai trebuie sa tin io minte toate comenzile alea ca cica o sa le faca automat. Si mi-o aratat apoi cateva smecherii cu care sa ii fac pe aia sa holbeze ochii cat cepele la crasma.

Mi-a zis ca in cutia aia incap vreo 1000 de manele pe HDD daca vreau sa pun numai muzica, iar daca vreau sa pun si videoclip ca la televizor tot imi intra vreo 100. Sa vezi ce canta dup-aia Adi Minune si Salam de rasuna satul. Mai mult, pot sa fac cinema la sat si sa pun filme cu Piedone si Cichician intr-un sertar d-ala de tot intra si iese, si-mi scot si banii de-i platiram pe cutia asta. Care n-or fost oricum foarte multi. Numai vreo 14 milioane de lei.

Un client turmentat

Vizionari: 5740 ori de catre 737 vizitatori

M-am inscris la Blogwars 2011

Claudiu — Wed, 28 Sep 2011 15:02:36 +0000

M-a apucat nebunia si m-am inscris la Blogwars 2011. Stiu pe cineva care s-a scos de niste monitoare smechere la editia de anul trecut, asa ca m-am decis sa imi incerc si eu norocul. Stati linistiti insa, voi continua sa fiu la fel de acid daca ma calca cineva pe nervi cu produse sau servicii nefericite.

Vizionari: 7077 ori de catre 855 vizitatori

Unde-i diferentierea?

Claudiu — Sun, 01 May 2011 16:56:50 +0000

Am profitat de zilele aceastea pentru a-mi lua o vacanta mai lunga si a ma plimba putin prin tara (in locuri pe care le-am ratat in vremurile in care calatoream mai des). In aceste peregrinari am remarcat, nu neaparat pentru ca ar fi o noutate, faptul ca localurile romanesti sunt foarte sarace in oferte si, nu numai atat, practic indiferent unde te opresti ajungi sa vezi in lista de meniu aceleasi mancaruri. Mai ca as jura ca au si acelasi gust.

Intr-o saptamana de plimbari doar doua momente culinare au fost memorabile: borsul de somn mancat la o pensiune ce se numea “La Ponton”, aruncata undeva pe malul Dunarii intre Orsova si Dubrova, si o lipie cu urda si marar pe care am descoperit-o la un chiosc ascuns pe o straduta laterala din Baile Herculane.

Morala?

Cand vor invata carciumarii romani ca diferentierea este de aur?

Vizionari: 14130 ori de catre 1472 vizitatori

Despre pantofi

Claudiu — Wed, 27 Apr 2011 13:28:48 +0000

Intodeauna am urat spiritul de turma, acel spirit care sterge complet orice urma de individualitate si duce la pierderea in multime. Si nicaieri acest spirit nu este mai vizibil si mai deranjant decat in moda (imbracaminte si incaltaminte). Mi-aduc aminte cand m-am mutat in Bucuresti am fost socat la propriu vazand pe strada oameni care parca circulau imbracati intr-un fel de uniforma de capitala, atat de uniform erau echipati. Intr-una din veri au fost slapii albi de plastic, in alta camasa albastra cu cravata galben, iar lista poate continua la nesfarsit. Cu toate acestea in ultimii ani, odata cu deschiderea mai multor francize de haine si incaltaminte, parea ca acest sindrom sa dispara.

Ei bine, m-am inselat, pentru ca vara aceasta se anunta o vara a incaltarilor maron pentru barbati. Altfel nu imi explic de ce la nici un magazin de incaltaminte nu pot gasi o pereche de pantofi “casual” de culoare neagra… si cu siret. Ma rog, unii cu care sa nu imi fie rusine sa ies pe strada.

Vizionari: 14068 ori de catre 1525 vizitatori

Oferta speciala la vicii

Claudiu — Tue, 27 Apr 2010 15:17:32 +0000

Recunosc si ma caiesc. Am si eu un viciu in viata asta, consum exagerat de mult Pepsi la birou. Ocazie cu care am vazut ce economii serioase fac cu ajutorul ofertelor speciale de la Carrefour. Pana de curand cumparam petul de Pepsi cu 4,19 lei – evident la oferta. Astazi l-am cumparat fara oferta la pretul exorbitant de 4,82 lei. Deci pana acum economiseam 63 de bani pentru fiecare pet. Grozaaaaaaaaaaaav!

In felul acesta voi avea bani de o masina nou in aproximativ… 187 de ani.

Vizionari: 18214 ori de catre 1875 vizitatori

Greva ceferista

Claudiu — Mon, 15 Feb 2010 19:59:52 +0000

Pe 1 februarie 2008 Gara de Nord s-a transformat intr-un butoi cu pulbere datorita unei greve “spontane” declansate de catre lucratorii SNCFR. Motivul acestei greve, acelasi care se reia din doi in doi ani, este refuzul Guvernului de a le mari salariile sub presiunea asa-ziselor sindicate.
Desi sunt solidar cu ideea de a avea si ei salarii decente, nu sunt deloc de acord cu modul in care sindicatul lor (si accentuez acest lucru) intelege sa negocieze cu administratia/statul aceste doleante. Si asta deoarece au comis o serie de greseli fundamentale:
- au declansat greva de pe o zi pe alta fara a intruni toate conditiile legale, dar si pentru ca in acest mod (si acesta este cel mai grav aspect) calatorii s-au aflat in imposibilitatea de a afla in timp util de blocarea trenurilor in statii… sau poate chiar nu au aflat deloc.
- nu stiu cum a fost in alte gari, dar in Gara de Nord nu exista nicaieri, vizibil, anuntata greva. De abia dupa vreo ora prin statia garii s-a anunta motivul pentru care trenurile nu circula.
- au vandut bilete la trenuri despre care stiau cu certitudine ca vor pleca cu intarzieri mari fiind afectate de greva
- nimeni nu ii crede ca a fost o greva “spontana” – asa ceva este imposibil in SNCFR
- cei mai afectati de catre greva au fost calatorii, victime nevinovate in conflictul sindicate-Guvern.
- greva ceferistilor este folosita ca instrument de santaj (depasind de mult functia de protest) si toti stim acest lucru.
- au demonstrat prin toate cele de mai sus ca nu isi respecta calatorii. Acestia nu au fost anuntati din timp de greva si despre trenurile afectate de aceasta, nu s-a intreprins nimic pentru minimalizarea frustrarilor si problemelor calatorilor sositi in gari si, mai mult ca sigur, nici unul dintre calatori nu va fi despagubit pentru haosul creat pe calea ferata.
Peste toate acestea, ceferistii trebuie sa tina minte ca nu sunt lipsiti la randul lor de “bube”. Nu au trecut nici doua luni de la ultima mea calatorie cu trenul, calatorie pentru care cu greu m-am abtinut sa le transmit niste urari “dulci”.

Vizionari: 6994 ori de catre 978 vizitatori

Non-campanie la UPC

Claudiu — Mon, 15 Feb 2010 19:49:06 +0000

Nu sunt si nici nu am fost vreodata client al companiei UPC. Am, insa, nenumarati prieteni, cunostinte si rude care au avut “placerea” de a experimenta personal serviciile “extraordinare” ale acestei companii.
Alaturi de RCS-RDS, UPC domina toate topurile de reclamatii depuse de catre clientii lor, aceste plangeri semnaland disfunctionalitati ale serviciilor companiei, incepand de la instalarea serviciilor contractate, pana la calitatea tehnica a acestora si serviciile de relatii cu publicul execrabile. In aceste conditii, UPC a lansat aceasta campanie cu care si-a propus sa isi convinga clientii ce au deja doua servicii contractate sa il achizitioneze si pe al treilea.
Pe scurt, UPC ofera o multifunctionala HP acelor clienti care au deja contractate doua dintre cele trei servicii oferite de catre companie (fara a-i exclude si pe cei care nu se incadreaza in aceasta conditie), cu conditia acestia sa semneze un contract pe 3 (trei) ani cu sus-numita companie pentru un abonament Triple Play (Medium sau Large) ce cuprinde toate cele trei servicii oferite de companie, adica TV, telefonie fixa si internet. Aceasta campanie dovedeste doar ca UPC are un departament de marketing/PR incompetent ce dovedeste o necunoastere crasa a propriilor clienti.
1. UPC ofera o multifunctionala HP, clientilor 2Play care vor semna un contract pentru un pachet Triple Play (Large sau Medium).
Mai precis, compania doreste ca acel client care are deja o experienta personala nu tocmai fericita cu serviciile lor si care are motive suficiente pentru a le trimite foarte des urari de “bine” printre dintii scrasnind de furie datorita celor doua servicii deja contractate sa semneze pentru un al treilea. Are rost sa le mai spunem oamenilor de marketing de la UPC ca nu iti trebuie multa scoala pentru a constientiza ca un client deja nemultumit de doua dintre serviciile companiei tale are o incredere egala cu zero fata de al treilea? Si ca o multifunctionala gratuita nu are cum sa stearga stresul generat de serviciile proaste si angajati incompetenti?
2. Pentru a beneficia de aceasta oferta promotionala a UPC clientul trebuie sa semneze un contract pe trei ani.
Cu alte cuvinte, compania vrea ca in schimbul unei multifunctionale gratuite sa se angajeze ca va ramane fidel serviciilor UPC pe o perioada de cel putin trei ani, adica treizeci si sase de luni. Pentru o multifunctionala al carei pret se invarte in jurul cifrei de 200 de lei, clientul va trebui sa plateasca intr 75 si 100 de lei pe luna (cat costa pachetele incluse in promotie), ajungand la un total de 2700, respectiv 3600 de lei. Nu vi se pare ca este un pret prea mare pentru un beneficiu prea mic, avand in vedere calitatea serviciilor UPC?
3. Multifunctionala este considerata un motiv suficient pentru a determina clientul sa ia decizia unui upgrade de abonament.
Cu scuzele de rigoare, dar nici ca se putea face o declaratie mai departe de adevar. La preturile actuale, cine are nevoie de o multifunctionala si-a cumparat, cine nu a cumparat nu are nevoie de ea. Ca sa nu mai amintesc de faptul ca achizitionarea acesteia de la un magazin specializat sau un hipermarket, nici nu creeaza obligatii pentru trei ani.
Aceste trei probleme semnalate sunt extrase dintre elementele de comunicare care ar trebui sa reprezinte factorii decisivi pentru determinarea clientului de a actiona in ideea semnarii noului contract. Nici ca se putea gasi un exemplu mai bun de campanie ratata (in obiective, in comunicarea mesajului, in atingere publicului tinta), un demn model de prezentat la scolile de comunicare si de marketing ca “worst practice”. Singurul atu al acestei campanii este ca se sprijina pe foamea omului de rand pentru chilipiruri.
Datorita celor expuse mai sus, UPC crede ca isi va fideliza clientii ce au deja unul sau doua servicii contractate. Datorita celor expuse mai sus, eu cred ca UPC va atinge doar acele persoane care nu au fost niciodata clienti UPC, nu au auzit de la nimeni nimic despre serviciile UPC si fac parte din acel grup de persoane ce a fost ocolit de catre Dumnezeu cand a impartit inteligenta. Daca aceasta campanie va genera semnarea a mai mult de cateva sute de contracte, atunci putem spune fara remuscari ca romanul e prost si isi merita soarta. Chiar i-as ruga, pe aceasta cale, pe baietii de la Daily Business sa revina peste 2-3 luni cu un material din care sa vedem care a fost efectul acestei campanii.

Vizionari: 5319 ori de catre 899 vizitatori

Cutia de origine

Claudiu — Mon, 15 Feb 2010 19:35:12 +0000

Una dintre cele mai nefericite reguli pe care am intalnit-o la achizitionarea unui produs este cea care te obliga sa pastrezi amablajul original al acestora timp de doi ani, altfel pierzi garantia.
N-am inteles niciodata ce legatura are ana cu perele. In afara de faptul ca le culege intr-una din primele propozitii pe care invatama sa o scriem. Nu intelege ce legatura are buna functionare a unui produs cu ambalajul acestuia. Odata ce am certificatul de garantie si bonul de casa sau factura din care sa reiasa ca am achizitionat acel bun la o anumita data si in anumite conditii de garantie, nu vad de ce garantia pentru produsul meu sa fie afectata de prezenta sau nu a ambalajului original.
Ca orice consumator ce ma respect am achizitionat de-a lungul timpului o serie de electronice, electrocasnice, componente de calculator si asa mai departe, astfel incat am reusit performanta de a-mi umple balconul cu ambalaje goale pe care nu le pot arunca din cauza acestei reguli absurde. Este de-a dreptul frustrant… In loc sa-mi instalez in balcon un sezlong pe care sa stau linistit sa ma relaxez in compania unei cafele si a unei carti bune, de abia mai pot sa intru in acest spatiu din cauza ambalajelor depozitate.
Asa ca lansez un apel disperat. Fie-va mila de clientul vostru… Lasati-o incolo de regula idioata si acceptati produsele in service chiar daca nu vi le aducem in ambalajul original!

Vizionari: 3534 ori de catre 532 vizitatori

Romanii “e” mitocani… uneori

Claudiu — Sun, 14 Feb 2010 20:56:16 +0000

Exact atunci cand ai senzatia ca lucrurile tind sa se indrepte in directia potrivita, romanul face tot posibilul pentru a-ti demonstra ca nu s-a desprins inca de mostenirea barbarismului Evului Mediu.
Stateam astazi, ca in fiecare zi, la coada la fast-food pentru a-mi achita pranzul. Cu vreo 2-3 persoane in fata mea un cuplu de adolescenti… Ea isi comanda o shaorma, el refuza cu indarjire sa ceara ceva. Incercarile ei de a-l convinge sa-si comande de mancare sunt inutile, pana cand reuseste sa scoata din traista argumentul suprem: “Lasa mai, ca iti fac eu cinste!”. In momentul acela, pustiul se dezgheata subit si incepe sa comande fara nici un discernamant astfel incat la casa, cam 3 sferturi din cifra inscrisa pe bon reprezenta contravaloarea celor comandate de el. Ma rog, pana aici nimic senzational.
Adevarata duhoare a educatiei pustiului de abia acum incepea sa-si dea drumul. Fiind un local in care trebuie sa fi de-a dreptul competitiv pentru a obtine un loc la masa in plina ora de varf, acesta pur si simplu si-a bagat mainile in buzunar si a decolat spre singura masa libera “ca sa tina locul cald”. Copila, care era o palma de om de vreo 1, 40 m ce se putea usor ascunde dupa piciorul meu, a ramas sa duca singura tava plina de “bunatati” pentru “barbatul ei”.
Inca doua-trei evenimente de genul acesta si s-ar putea sa ma transform intr-un radical ce va cere introducerea cu forta a disciplinei “Codul bunelor maniere” in scoala romaneasca, altfel risc ca pe la 60 de ani sa fiu calcat in picioare de generatia “cool”.

Vizionari: 3371 ori de catre 562 vizitatori