Clientul Turmentat » Aia buni

Doctor cu inima

Claudiu — Wed, 10 Mar 2010 16:12:57 +0000

Intr-o tara in care fobia halatelor albe (sau mai precis a buzunarelor adanci atasate acestora) atinge cote alarmante, mi s-a intamplat sa vad minunea cu ochii mei. Dat fiind faptul ca am un junghi care ma streseaza de cateva luni bune, m-am decis sa imi calc pe inima (la figurat) si sa trec pragul unui medic, poate-poate si-o da seama care-i buba. Dupa ce am facut de 7 ori cruce cu limba pe cerul gurii si-am platit vreo trei acatiste sa fiu sigur ca nu ma paste nici o primejdie, am intrat la Medicover, unde am dat peste domnul doctor Catalin Stolnicu.

Ma ia omul, ma suceste pe toate partile, ma gadila cu stetoscopul, face si drege, pentru ca la final sa ramana in aceeasi ceata ca la inceputul consultatiei, nestiind care-i cauza junghiurilor mele. Asa ca m-a trimis sa fac niscai analize pe la alti posesori de halate albe, doar-doar s-o lamuri vreunul si-o ridica macar un colt de val. No, si pentru ca nu puteam vizita in aceeasi zi atatea halate albe, am lasat pe alta data toate aceste gesturi de curtoazie.

Mare minune mare (desi poate n-ar trebui sa fie o minune?), dupa o saptamana (in care am facut o parte din analizele cerute) ma suna domnul doctor, foarte amabil, sa ma intrebe de sanatate, sa vada daca si cand am de gand sa fac si restul de analize, caci peste cele facute deja o apucat sa arunce un ochi ca sa constate ca sunt sanatos tun.

Si acum va intreb pe voi: ati mai avut parte de un doctor asa dragut, sa va sune personal sa vada cum va simititi, fara sa cotizati cu nimic?

Vizionari: 7803 ori de catre 808 vizitatori

City Dent

Claudiu — Mon, 15 Feb 2010 20:08:29 +0000

Vine un moment in viata fiecaruia cand inteligenta sa da pe din-afara si se vede nevoit sa renunte la putina minte…. mhhh…. la putina masea de minte. Randul meu a fost vinerea aceasta cand m-am vazut nevoie sa scap de o naravasa cu abces.
Pentru aceasta operatiune m-am dus la City Dent, clinica la care imi tratez de ceva timp podoaba dentara. Si nu m-am dus cu ganduri prea roz, deoarece in urma cu trei ani am mai trecut prin trauma (si nu glumesc) de a renunta la o masea de minte. Atunci operatia a fost executata de un medic de la Facultatea de Stomatologie si, dupa o ora si 40 de minute de “tortura” pe scaun, a urmat o luna in care tendoanele maxilarului meu au refuzat sa mai functioneze, obligandu-ma (la propriu) sa ma hranesc cu paiul.
Va dati seama in ce stare de spirit eram stiind ce urmeaza. Mi-am calcat totusi pe inima si m-am dus vineri dimineata (conform programarii) pentru a scapa totusi de pardalnica de masea ce nu m-a lasat sa ma bucur in liniste de sarbatorile pascale. Am intrat, doamna doctor Cristina Sava si-a pregatit instrumentele (de tortura), mi-a injectat o doza zdravana de novocaina si a urmat asteptarea.
Speram eu sa dureze vreo 10 minute (macar), dupa numai doua minute doar de la anestezie m-a avertizat ca va testa maseaua cu departatorul (parca asa am inteles ca se numeste chestia aia ca o dalta cu care iti scurma prin maxilar). Eram destul de sigur ca nu o sa ma doara (de altfel nici la cealalta extractie amintita mai devreme nu m-a durut). Surpriza a constat insa in usurinta cu care stomatologul mi-a extras aceasta masea. Dupa 2-3 manevre de slabire a maselei, a fortat putin, dupa care a pus mana pe cleste si in secunda urmatoare maseaua mea de minte se afla in mainile asistentei (studenta la stomatologie), care o curata pentru a o adauga colectiei personale.
Toata operatia a durat 15 minute cu tot cu anestezie, timp de asteptare, extractie si chiuretaj. Si uite asa se darama miturile despre torturile din cabinetul stomatologic.

Vizionari: 5542 ori de catre 729 vizitatori

Romarg

Claudiu — Mon, 15 Feb 2010 19:46:14 +0000

Astazi mi-am adus aminte de o faza interesanta consumata intre mine (client) si Romarg srl (proprietarul serverului ce gazduia pana de curand acest blog).
Asa cum este normal intr-o relatie comerciala, Romarg presteaza un serviciu, pentru care emite lunar o factura pe care eu sunt obligat sa o platesc pana la o anumita data. Toate bune si frumoase pana aici.
Numai ca, luna trecuta, ultima zi de plata s-a intamplat sa fie o vineri. Eu am platit factura joi, deci inainte de scadenta. Banii, prin “grija” bancii, nu au ajuns insa in contul Romarg pana la sfarsitul zilei de vineri, ceea ce insemna ca in acel moment ei ma considerau rau platnic. Ca urmare, la miezul noptii dintre vineri si sambata am primit un mesaj, generat automat, prin care eram instiintat ca am depasit termenul de plata, iar contul meu va fi suspendat. Ceea ce s-a si intamplat. Ca urmare, am stat sambata si duminica fara site, desi din punctul meu de vedere achitasem la timp, ceea ce m-a enervat cumplit.
Luni dimineata, folosesc sistemul lor de instant messaging de pe site (bila alba pentru asta), pentru a intra in contact cu departamentul lor de plati. Mi se pune aceeasi placa, potrivit careia eu nu platisem si de aceea aveam contul suspendat si nu vor da drumul pana nu le intra banii sau nu voi face dovada platii. In timp ce scanam OP-ul pentru a-l trimite, i-am explicat doamnei ca platisem inca inainte de expirarea termenului si ca actiunea lor de decuplare era ilegala.
In final, situatia s-a rezolvat rapid dupa ce le-am trimis o copie scanata a documentului de plata. Ne-am incheiat convorbirea cu un avertisment din partea mea care suna cam asa: “Daca se mai intampla o singura data sa platesc la timp si cu toate acestea sa mi se suspende contul pentru neplata, reziliez contractul.”
Deci tineti minte acest eveniment, in care mi-au suspendat contul la doar cateva ore dupa expirarea termenului de plata. Pentru ca povestea continua…
Luna aceasta, datorita unor probleme cu banca (am sa va povestesc si asta intr-un alt material), nu am putut sa efectuez anumite plati la timp. Printre acestea si cea pentru Romarg. Termenul scadent era duminica. Luni dimineata primesc pe mail avertismentul prin care eram anuntat ca am depasit termenul de plata si ca urmare contul va fi suspendat. Cu toate acestea toata ziua de luni Clientul Turmentat a functionat fara probleme.
A doua zi, marti, de dimineata am reusit sa efectuez plata. Deja trecusera mai bine de 24 de ore de la expirarea termenului de plata. Am primit inca un avertisment pe mail, insa site-ul a continuat sa functioneze. Miercuri dimineata, la mai bine de 48 de ore, site-ul inca functiona. Primesc un nou mesaj, dupa care site-ul este suspendat. Stiind ca am platit am vrut sa le vad viteza de reactie fara ca eu sa ii atentionez. Dupa o ora site-ul este din nou activ, iar eu primesc mesaj de confirmare a platii.
DECI, SE POATE! Daca arati unei companii ca nu esti dispus sa le tolerezi ineptiile, pot sa-si adapteze comportamentul, in acest caz sa astepte inca 48 de ore pentru a se asigura ca am platit sau nu. Bravo Romarg, daca vei continua sa fii la fel de flexibil in relatia cu clientii vei avea numai de castigat.

Vizionari: 1960 ori de catre 322 vizitatori

Nissan Tiida

Claudiu — Mon, 15 Feb 2010 19:38:28 +0000

Toamna trecuta mi-am cumparat prima masina din viata mea. Am ales-o la SIAB 2007 si a fost “dragoste la prima vedere”. Decizia de a o cumpara a fost luata aproape simultan cu prima secunda petrecuta in interiorul ei. In consecinta, acum sunt mandrul posesor al unui model Nissan Tiida sedan, de culoare rosie cu tapiterie bej, motorizare 1.6, 110 CP. Restul detaliilor le gasiti aici.

Dupa cum va spuneam ne-am ales masina in cadrul targului SIAB 2007. Ne-am dus acolo decisi sa cumparam o masina si, in mod uimitor, am reusit sa ignor nurii ce se revarsau cu generozitate prin preajma masinilor. Nici nu mi-era greu de altfel, avand in vedere ca am vizitat standul impreuna cu logodnica mea. Ne-am dus la targ sa alegem o masina care sa satisfaca o serie de cerinte importante pentru NOI.
In primul rand ne doream o masina incapatoare. Eu avand dimensiunile unui baschetbalist, mi-ar fi fost greu sa ma descurc la volanul anumitor modele mai compacte. Pe langa aceasta, doream o masina buna, aratoasa, cu portbagaj incapator si, nu in ultimul rand, moderna. Securitatea a fost de asemenea un factor de decizie important, asftel incat am ales un model din dotarea caruia sa nu lipseasca nimic din elementele de siguranta absolut necesare in ziua de astazi. Pe langa toate acestea pretul de achizitie nu trebuia sa depaseasca 15.000 de euro.
Am trecut pe la mai multe standuri, incluzand aici Opel, Ford, Skoda, Hyundai, insa doar masina aceea rosie de la standul Nissan a reusit sa ne capteze atentia. Faptul ca domnisoara care ne-a raspuns la intrebari a fost deosbit de draguta (as fi fost surprins sa nu fi fost asa) a contribuit si el la decizia finala. Asa am ajuns sa alegem modelul Tiida, dotare Acenta+, ce ne-a costat atunci 14.700 euro plus cheltuielile aferente contractarii unui leasing.
Toate acestea se petreceau la inceputul lunii octombrie. Dupa incheierea contractului ni s-a promis livrarea autovehiculului in aproximativ o luna, data cea mai probabila fiind 10 noiembrie 2007. Bineinteles ca lucrurile nu au decurs conform planului, masina fiind livrata de abia pe 7 decembrie 2007. Din cele 4 saptamani de intarziere una s-a datorat transportului/vamii, iar trei unei incurcaturi birocratice (la capitolul documentatie) pe relatia dealer-societate de leasing. Aceasta a si fost pana in acest moment singura sincopa in relatia avuta cu Nissan-Badsi.
De cand avem masina, iata se implinesc imediat 2 luni, suntem deosebit de multumiti de ea. Merge struna, motorul este foarte silentios (poate chiar prea silentios – mi se mai intampla sa am impresia ca s-a oprit si sa ii mai dau o cheie in gol), iar dotarile de confort sunt mai mult decat satisfacatoare. La drum se comporta foarte bine, reactioneaza usor la manevre, ceea ce este perfect pentru logodnica mea care nu ar fi fost incantata in cazul in care ar fi trebuit sa traga de volan ca vaslasii pe trireme. In ceea ce priveste consumul, cartea tehnica spune 6 in afara localitatii si 10 in localitate. In realitate consumam 12-13 in localitate, insa nici nu suntem niste soferi foarte experimentati si nici economi. Cel putin in aceasta perioada folosim incalzirea si dezaburirea fara reticente.
In concluzie, exceptand intarzierea de o luna la livrare, suntem deosebit de multumiti de aceasta achizitie. Masina ne place foarte multe, nu regretam deloc investitia facuta in ea (apropo e pe benzina), iar relatia cu dealerul curge deocamdata bine. Vom reveni mai mult ca sigur cu un update atunci cand vom ajunge cu masina in service-urile Nissan. Sa vedem cum se comporta atunci. Pana atunci, insa, le oferim increderea noastra.

Vizionari: 1065 ori de catre 183 vizitatori

L’Angelys – Brasov

Raluca — Mon, 15 Feb 2010 19:32:39 +0000

Inviorati de razele soarelui si de dorinta de a o sterge macar un pic din Bucuresti, ne-am luat vinerea trecuta desaga in spinare si am plecat la Brasov.
Ca si la Galati, avem acolo statutul de “oi ratacite” – iar de cate ori ne intoarcem acasa, suntem rasfatati peste masura. Cu toate astea, nu ne-am multumit numai cu trandaveala prin casa, cum facem de cele mai multe ori. Desi soarele Brasovului era mai degraba “cu dinti”, nu ne-am descurajat si ne-am hotarat sa iesim la plimbare. Dupa cateva ture pe Republicii, prin Piata Sfatului si cateva stradute din zona, picioarele cereau un repaus. Asa ca am inceput sa cautam un local prin apropiere.
Claudiu isi dorea de mai mult timp sa ma duca la Bella Musica – ii place lui restaurantul si vroia sa ma impresioneze . Ei, se pare ca aprecierea lui era impartasita de prea multi altii, de vreme ce locul era plin. Usor dezamagiti, am decis sa nu ne dam batuti…am luat deci inca o data la picior Piata Sfatului si imprejurimile, cautand un alt restaurant care sa “ne faca cu ochiul”.
Dupa mai multe incercari nereusite, ochiul meu de femeie – implicit amatoare de rasfaturi culinare dulci , a dibuit L’Angelys – gelaterie / ceainarie, amplasata chiar langa Biserica Neagra, pe strada Gh. Baritiu. Localul e genul intim, cu doar cateva mese, luminos si decorat oarecum fancy – o combinatie indrazneata de alb si rosu cu verde crud. Un detaliu – surpriza placuta – buchetul generos de lalele proaspete pe pervazul ferestrei .
Ne-am ales o masa si, timp de cateva minute, ne-am delectat cu fotografiile promitatoare ale unor combinatii exotice de inghetate si sorbeturi. Cum pachetelul de batiste se apropia de sfarsit, iar dimineata ne-o incepuseram cu o cana de Fervex, am intors cu regret paginile pana la sectiunea “Ceaiuri”. Ne-am oprit aici – fiecare alegandu-si cate o aroma – eu mai fructata, Claudiu mai orientala…
In scurt timp, am fost serviti. Desi tanjeam inca dupa deliciile inghetate, surprizele placute care au sosit odata cu ceaiurile comandate, ne-au facut sa nu regretam alegerea. In primul rand – eu sunt o persoana vesela, careia ii plac culorile vii. Asa ca primul amanunt pe care l-am remarcat a fost setul de servire a ceaiului: pe un platou mare, dreptunghiular, era asezat un “ceainic” multicolor. Ulterior, s-a dovedit ca ceainicul avea dubla functie – pe de o parte pastra apa fierbinte, iar dedesubt adapostea cescuta de ceai. Intreg ansamblul era insotit de o felie de chec, pliculete de zahar – atat alb, cat si brun, precum si o cutiuta de miere. Yummy…
In plus, felia de chec era indulcita cu miere, nu cu zahar. De altfel, dupa cum am aflat mai tarziu, toate produsele L’Angelys au componente naturale, cat mai putin zahar, nu contin conservanti, coloranti si arome artificiale. Pentru noi, asta inseamna o mare bila alba – intr-un mediu comercial in general axat pe profit maxim, obtinut prin renuntarea la componentele naturale ale produselor si inlocuirea lor cu cele artificiale, singura lor “calitate” fiind costul mai redus.
In concluzie, pentru noi acesta vizita intamplatoare s-a soldat cu o liniuta noua in lista “de revenit la…”. Asa ca nu pot decat sa va recomand ca la urmatoarea plimbare prin Brasov, sa nu ratati o dupa-masa dulce la L’Angelys.

Vizionari: 1036 ori de catre 189 vizitatori

Edgar’s Pub

Claudiu — Sun, 14 Feb 2010 21:08:14 +0000

Vineri a trebuit sa o conduc pe Raluca la o consultatie la o clinica undeva pe langa Piata Universitatii si, cum am o aversiune fata de asteptatul intr-o institutie sanitara, am decis sa petrec jumatatea respectiva de ora cat era ea consultata la o terasa de prin zona. Mi-am amintit atunci de Edgar’s Pub un local dragut situat in spatele Universitatii de Arhitectura “Ion Mincu”.
Am intrat in local si, spre surpriza mea, era aproape plin (ultima data cand fusesem acolo batea vantul prin salon). Am reusit sa localizez o masa de doua persoane la care m-am si asezat. Imediat a venit o picolita care m-a intrebat politicos cat timp intentionez sa stau in local (era in jur de 6 seara), pentru ca acea masa fusese rezervata pentru ora 20.00. I-am explicat ca pana la ora respectiva o sa fiu plecat si atunci, multumita, mi-a intins meniul.
Eram cam infometat asa ca m-am uitat rapid catre felurile mai consistente si, cum nu aveam chef de pizza, am comandat un “Pui Arlechin”. Acesta la 20 de lei era si cea mai scumpa oferta la capitolul pui. Sincer, fiind in centru, la pretul respectiv nu ma asteptam la cine stie ce revolutie culinara. Cu toate acestea, Edgar’s Pub a reusit sa ma surprinda din nou.
Platoul pe care a venit mancarea era plin aproape ochi, in mijloc tronand o portie zdravana de orez, inconjurat un sos absolut delicios cu legume, ciuperci si bucatele de pui. Mancarea a fost atat de delicioasa incat nici nu mi-am dat seama cand am dat pe gat ultima imbucatura.
De abia acum am avut si eu putintica rabdare sa ma uit in jur si sa surprind atmosfera. Localul nu este foarte mare la prima vedere (mai are insa un salon la subsol). Cu toate acestea pare inghesuit si nu este recomandat pentru grupuri deoarece sunt construite niste mici separeuri in care mai mult de 6 persoane nu ai nici o sansa sa inghesui. Mobilierul, decorul si muzica sunt intr-un cuvant… discrete.
Cu toate aceste incoveniente de atmosfera, mancarea este deosebita (cu toate ca oferta nu este foarte generoasa), iar preturile sunt acceptabile. Asa ca, daca aveti chef de un pui gatit cum trebuie vizitati Edgar’s Pub.

Vizionari: 1061 ori de catre 190 vizitatori

Golden Dragon

Claudiu — Sun, 14 Feb 2010 21:06:24 +0000

O vizita la mall sau supermarket are un efect ciudat asupra oamenilor: le induce foamea. Asa ca nu exista un asemenea loc fara o bogata oferta in localuri cu specific culinar. Auchan nu face nici el exceptie, dupa cum am descoperit in timpul vizitei noastre din aceasta saptamana.

Pentru ca incepuse sa ne faca scandal stomacul ne-am decis sa acceptam provocarea de a manca ceva intr-unul din localurile amplasate in Auchan. Din duzina de locatii am ales Golden Dragon, un local cu specific chinezesc, care ne-a atras prin simplul fapt ca avea mesele si locurile separate de restul celorlaltor fast food-uri. Desi numele implica prezenta unui restaurant, localul functioneaza mai degraba pe principiul unui fast food, chiar daca serveste mancare chinezeasca.
Imediat ce am intrat in local ne-a surprins, in mod placut, curatenia existenta. Toate piesele de mobilier, tejgheaua, podeaua stralucea de curatenie. Un alt aspect placut a fost fapul ca spatiul pentru fumatori este separat complet de spatiul pentru nefumatori, spre deosebire de multimea localurilor romanesti care au inteles separarea aceasta doar prin prisma instalarii unor indicatoare de avertizare.
Marea majoritate a mancarurilor din menu sunt expuse in versiunea nepreparata pe tejghea, ceea ce, din punctul meu de vedere, constituie o alegere inspirata. Denumirile chinezesti, mai ales daca nu esti un consumator frecvent al acestui gen de bucatarie, nu iti spun foarte multe. Si cum imaginea valoreaza cat 1000 de cuvinte, Golden Dragon a aplicat acest proverb intr-un mod ingenios si placut, ce iti permite sa alegi in cunostinta de cauza.
Preturile sunt, de asemenea, la nivel de fast food. Adica nu te saracesc. Pentru o portie de pachetele de primavara, una de urechi de lemn si una de pui in sos dulce acrisor am platit 28,5 lei, fara bacsisul aferent. Ceea ce reprezinta cam cat dai pe doua saorme intr-un local cu pretentii.
Un alt element ce mi-a placut a fost faptul ca portiile sunt generoase. Nu te ridici in nici un caz flamand de la masa. Iar faptul ca sunt preparate pe loc, dureaza aproximativ 10-15 minute (deci sunt proaspete), iar felurile sunt gustoase constituie alte doua motive in plus pentru a va recomanda un popas la Golden Dragon, daca sunteti in vizita prin Auchan.
Dupa cum v-am mai spus, nu va asteptati la o tratatie de restaurant, ca in orice fast-food platiti intai si primiti comanda ulterior pe care o ridicati singuri de la tejghea. De altfel in acest context a parut si singura problema ce consta in faptul ca nu ti se da nimic la mana (un bon de casa, ceva) in care sa se ateste plata si ce ai comandat. Asta nu inseamna ca nu primesti ce ai platit, cel putin nu ni s-a intamplat noua si nici celorlalti clienti cat timp am fost in local. Poate pe viitor vor tine cont si de acest aspect, deoarece este unul care construieste increderea clientului in localul respectiv. Dar puteti sa va bucurati pentru ca aveti dreptul a a alege cum sa consumati mancarea: cu tacamuri sau cu betigase.

Vizionari: 1013 ori de catre 179 vizitatori

La mama – Feeria

Claudiu — Sun, 14 Feb 2010 20:58:49 +0000

Cine a avut curiozitatea sa intre pe blogul nostru in faza de beta putea vedea in mai toate topurile un link catre pagina web a restaurantului La mama. Daca tot i-am facut atata reclama ne-am decis sa ii facem o vizita.
Duminica am fost, asa cum ii sade unui bucurestean de bine, la cumparaturi in Carefour Feeria. Dupa ce am incheiat plimbarea prin supermarket, lihniti de foame ne-am indreptate catre La mama pentru a ne hodini oasele si a pune maselele la lucru.
Zis si facut, cu cosul plin de bunatati ne-am indreptat spre restaurant unde, spre surpriza noastra, ne-au lasat sa intram cu magaoia dupa noi. Numai ca a comanda, duminica dupa-amiaza, ceva in restaurantul La mama s-a dovedit o actiune mai complicata decat pare la prima vedere. Cand o venit don’soara sa ne intrebe ce pohtim i-am sursurat suav “Tochitura cu mamaliguta”. Stiti, eram de-a dreptul lesinat de foame si stiam ca portia de tochitura este consistenta, iar pe langa asta chiar ardeam de dorul de a manca exact ca “la mama acasa”. Raspunsul m-a adus insa cu picioarele pe pamant: “N-avem. S-a terminat.”.
“Da’ crema de ciuperci aveti? – NU!”… Dupa inca trei-patru tentative esuate am intrebat-o direct daca mai are ceva ce putem comanda. Asa am aflat ca ma pot delecta cu varza cu carnati sau varza cu ciolan afumat. Initial am mers pe ideea de varza cu carnati, dar mi-a taiat-o scurt: “Esti lihnit de foame si pana pregatim noi carnatii lesini aici. Mai bine ia ciolanul.” “Or fi taind astia porcul exact in momentul aista de le ia asa mult sa prepare niste carnati” – mi-am zis in gand, dar nu am mai incercat sa-i contrazic si am acceptat recomandarea.
Apai bine, tre sa va spun in final ca nu am regretat deloc alegerea ca mi-aduse draga de ea o farfurie plina cu varza calita (facuta din varza de butoi) si un ditamai ciolanul cu carne de puteai satura o haita intreaga de lupi hamesiti. Saru’mana si sa mai dai sfaturi d-astea ca le accept cu draga inima.
Are rost sa va mai spun ca am devorat portia, dupa care, cu greu, ne-am ridicat si am plecat spre treburile noastre zilnice.

Vizionari: 1039 ori de catre 189 vizitatori