Lipsa timpului liber (o alta scuza mai plauzibila pentru lene nu am gasit in acest moment) m-a facut sa tot aman o relatare foarte pozitiva (pe bune) despre restaurantul City Grill, ala de pe Lipscani, stabiliment in care obisnuiesc sa imi iau pranzul de serviciu ori de cate ori am ocazia. Ba mai mult, zilele trecute citind despre patania lui Arhi in casa La Mama, mi-a venit brusc un dor de scris prin care sa incerc sa echilibrez putin balanta in favoarea crasmarilor. Dor nefinalizat insa nici macar cu vreun rand, pana astazi. Si ce dovada mai clara se poate asupra faptului ca boroboatele determina lumea sa se miste mai dihai decat o actiune buna, decat faptul ca astazi stau sa va povestesc mare tarasenie petrecuta taman in localul pe care voiam sa il laud.

Astazi am pasit din nou pragul crasmei pentru a ma delecta, ca de fiecare data, cu o crema de legume cu crutoane… printre altele. Dupa ce m-am asezat la masa cea mai din colt (deh, imi place sa stau intr-un loc mai izolat de unde sa am o privire panoramica asupra salii), mi-am vazut de indeletnicirile obisnuite. Primul obiect ce a poposit pe masa a fost tocmai cupa cu crutoane, pe care am sesizat-o cu coltul ochiului adancit fiind in lectura. Instinctiv mi-am indreptat mana spre cupa pentru a culege doua bucatele (da, recunosc, imi place sa mananc acele crutoane goale), numai ca aceasta refuza sa ma asculte. Contrariat am ridicat privirea si am observat de ce: in pocal nu se aflau crutoane, ci carbuni. Cred ca erau si proaspat extrasi din mina.

Imediat ce s-a intors domnita cu servirea i-am returnat cupa cu crutoane sfatuind-o ca pe viitor sa renunte la furnizorii de pe Valea Jiului si sa incerce sa colaboreze cu unii mai din zona, din Baragan. Si-a cerut fata scuze si a fugit repede sa imi aduca paine (deoarece se pare ca nu mai aveau alte crutoane). Si astept… si astept… si astept… Deja incepusem sa imi imaginez moduri prin care furculita urma sa treaca printre falangele ei. Moment in care apare ca o boare de dupa colt cu painea… prajita. Aproape ca i-am iertat toate pacatele in momentul acela.

Dar…

… 2 minute mai tarziu se intoarce nonsalanta cu pocalul plin de crutoane carbonizate, pe care tocmai ce i-l servisem inapoi, si-l ofera senina unei domnisoare de la masa alaturata care avuse nefericita idee sa comande si ea aceeasi gustare ca si mine.

Partea usor amuzanta este ca fatuca aceea a mancat tot fara sa cracneasca.

Vizionari: 6291 ori de catre 699 vizitatori

Acest material a fost publicat marți, 23 februarie 2010 la 14:52 in categoria Aia rai. Poti urmari reactiile prin RSS 2.0 feed. Poti comenta, sau oferi un link de pe pagina ta.