Cineva imi spunea cu vreo doi ani in urma cu seninatate „Haideti sa lasam frustrarile personale la o parte”…si imi aduc aminte ca, la momentul acela, am izbucnit intr-un ras sarcastic si am replicat „domnule P, (pentru ca evident nu putea fi vorba decat despre un barbat foarte calm) sa stiti ca numai cine nu se implica si nu se streseaza deloc n-are frustrari. Doar cei ce muncesc au parte de ele”.Ei bine, in aceasta saptamana mi-a revenit o mai veche frustrare. De data asta legata de minunata Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, pe scurt SNSPA. Nu stiu cat de renumita este sau cat de bine este vazuta din afara, dar din interior, credeti-ma, este o mare varza.

La aceasta SNSPA totul se intampla ca in bancul acela cu recrutarea avocatei care moare. In ziua in care trebuie sa decida unde vrea sa stea pentru eternitate, in iad ii intalneste pe toti prietenii ei, totul este perfect, distractie, petreceri, un vis…in timp ce raiul este plin de norisori diafani care plutesc, pe norisori sunt ingeri care canta divin din harpe…Avocata, evident, alege iadul si se trezeste astfel in fata crudei realitati: caldura insuportabila, toti prietenii ei sunt in zdrente si se ingrijesc de focul de sub cazane…Insa e prea tarziu. La intrebarea ei nedumerita diavolul ii raspunde senin „ieri erai recrutata, azi esti angajata”Cam la fel se intampla si la SNSPA. Bine, daca stai sa te gandesti, problema personalului administrativ recalcitrant, a secretarelor care taie si spanzura, acre la telefon de ti se face gura punga, este intalnita destul de des in facultatile romanesti…insa parca la SNSPA totul are o dimensiune hiperbolica. Si culmea este ca nu se schimba absolut nimic de ani de zile. Este aceeasi nebunie, aceeasi lipsa de respect fata de studenti, practic fata de clientii facultatii. E adevarat ca multi dintre cei ce care fac masterul la SNSPA lucreaza in institutii de stat si masterul este platit in totalitate din bani publici. Dar exista o categorie de studenti care isi platesc acest master din banii proprii, cu eforturi destul de mari din partea lor si a familiilor lor. Eu fac parte din aceasta categorie si mi se pare revoltator si lipsit de profesionalism modul in care personalul administrativ din cadrul SNSPA isi face treaba.  Episodul de ieri mi-a readus in minte altele mai vechi care pareau uitate, si pe care nu e cazul sa le dezvolt aici. Despre ce este vorba…dintr-o discutie iscata in birou cu privire la diplomele de absolvire, mi-am amintit ca ar fi cazul sa sun si eu sa vad daca, si in ce fel, pot intra in posesia diplomei de master si, implicit, a celei de facultate care se afla in dosarul de la SNSPA.Zis si facut…intru pe site-ul facultatii ca sa aflu un numar de telefon…evident nu ma pot abtine sa nu cercetez un pic site-ul sa vad ce noutati mai sunt. Arata ceva mai bine, dar informatiile importante lipsesc sau sunt in constructie. Trebuie sa-si justifice salariul si baietii de la departamentul IT, nu? Asadar, gasesc doua numere si ma pun sa sun….primul dintre ele este non-stop ocupat, la al doilea nu raspunde nimeni … nimic nou pana aici…si in timpul masterului era la fel…te lovea pur si simplu norocul cand ti se raspundea sau nimereai linia libera.Din a 5-a incercare imi raspunde o doamna cat de cat ok, apuc sa spun in doua vorbe de ce am sunat si automat ma transfera la serviciul diplome…imi canta o melodie in receptor vreo 20 de secunde, dupa care doamna care ma preia imi zice sa revin pentru ca linia e ocupata si-mi inchide in nas. Astfel ca rugamintea mea privind un numar de la serviciul de diplome a ramas fara raspuns…Mai stau 10 minute si fac o noua incercare…reusesc dupa vreo 7 incercari, ceea ce este destul de bine. Imi raspunde aceeasi doamna si imi face legatura la serviciul diplome…unde, surpriza, mi se si raspunde. O voce ratoita ma intreaba scurt „da?”Eu, politicoasa…Buna ziua, am sunat in legatura cu diploma de master, Spatiul Economic European” …La care ea mi-o reteaza scurt: „N-avem!”. Eu nu ma intimidez: „Am terminat masterul in 2006, la Adminstratie Publica Invatamant la Distanta…” Ea scurt: „Spatiul Public European doamna” …Eu luminata „Asa este, Spatiul Public”…Ea deja ma cearta cu asprime „Nu stiu de unde v-a venit Economic” (Imi stapanesc cu greu rasul si intr-o fractiune de secunda imi trece prin minte sa-i dau o definitie a Spatiului Economic European, dar mi-am spus ca nu merita sa ii fac curs de integrare europeana prin telefon, mai ales ca ea este convinsa ca le stie pe toate).Tot ea zice: „Cand ati dat dizertatia?”…Eu: „In iunie 2006” …Ea: „Nu sunt gata!” Hopa! Mingea este la fileu si nu ma pot abtine si intreb sarcastic: „Adica imi spuneti ca desi au trecut 2 ani si ceva de cand am absolvit, diplomele tot nu sunt gata?”. La care ea vadit incurcata: „Da …sunt la semnat”…Eu ca sa concluzionez: „Aha, deci sunt la semnat… Si cam cand credeti ca ar fi gata?” … Ea si mai incurcata: „N-as putea sa va spun”… Eu, ca sa inchei discutia: „Ok! Am inteles!. Va multumesc frumos!”„Cu placere!” mi se raspunde.Ori acuma va intreb pe voi …e normal sa fie asa?

Vizionari: 5040 ori de catre 633 vizitatori

Acest material a fost publicat luni, 15 februarie 2010 la 20:04 in categoria Aia rai. Poti urmari reactiile prin RSS 2.0 feed. Poti comenta, sau oferi un link de pe pagina ta.