Mi-am adus de curand aminte de o intamplare petrecuta acum cateva luni; si pentru ca doar simpla amintire m-a umplut de aceeasi indignare pe care am resimtit-o la momentul respectiv, m-am gandit ca o metoda buna de a scapa de frustrare este sa va povestesc si voua intamplarea cu pricina.
E vorba despre serviciile firmei Fan Courier.

Cu doar cateva zile inainte de o sarbatoare, mi-am dat seama ca ceea ce planuisem de mult sa cumpar cadou iubitului meu nu se mai gasea in magazine… parca toata suflarea barbateasca bucuresteana isi cumparase cate cel putin o bucata din acel anume tip de aparat de ras, lasand rafturile goale… Pana la urma m-am resemnat, mi-am promis ca o sa i-l cumpar din timp cand va fi ziua lui, iar pentru sarbatoarea respectiva am ales sa-i iau un cadou mai putin semnificativ, dar cel putin la fel de util – un mouse optic, fiindca cel vechi ii cam facea probleme si ii prevedeam deja o soarta crunta – inecat in cada sau tocat marunt cu un ciocan, cum au mai patit si alti mousi rebeli  .
Pentru ca m-am hotarat la acest cadou destul de tarziu, n-am mai avut timp sa alerg prin magazine; in schimb l-am comandat online si am cerut ca livrarea sa se faca la adresa de la biroul meu.
Toate bune, pana la livrare… Sunt anuntata ca a venit un curier cu un pachet pentru mine. Cobor sa-l iau. Soarecele costase in jur de 25 lei. Factura includea si serviciile de transport, in valoare de 8 lei. Deci un total de 33 lei. Buuun. Scot o hartie de 100 lei, ca n-aveam marunt cat trebuia. Si, ca sa dau un ajutor la returnarea restului, mai gasesc o hartie de 5 lei. Deci asteptam un rest de 70 de lei, socotind eu ca un bacsis de 2 lei fata de cei 8 lei – valoarea transportului, reprezinta o suma „onorabila”. Spre surpriza mea, baiatul ma expediaza cu un rest de 60 lei:
- Multumesc, la revedere!
Si deja pornise hotarat spre iesire. Ma uit la banii din mana un pic incurcata, dupa care imi fac curaj sa-i spun:
- Stati putin, cred ca nu e bine.
- Ce nu e bine?
- Pai…restul.
Se intoarce din drum, vizibil agasat:
- Of, pai ce, n-ati inteles?
La care eu, si mai uimita:
- Nu, cred ca n-am inteles; mai explicati-mi o data!
I-am luat banii mei din mana – 100 + 5 lei, i-am pus la loc pe cei pe care mi i-a dat rest. I-am dat inapoi doar suta, apoi l-am asteptat sa-mi dea restul. Cum-necum, a gasit resursele sa-mi dea fix cei 67 de lei pe care mi-i datora, fara sa-l mai „ajut” eu cu hartia de 5. Nici scuze, nici „Da, aveati dreptate, am gresit”… Pe fata lui se citeau numai nervi.
I-am zis ca asa e bine si mi-am luat la revedere fara sa-i mai las niciun bacsis. Insa si acum, cand imi aduc aminte, imi pare rau ca am plecat cu doar „La revedere!” si tremurand de nervi, in loc sa-i fi spus si cateva vorbe „de dulce”.
Adica – „pai ce, n-ati inteles?” Dupa parerea lui, bacsisul care i se cuvenea era de 12 lei! La o valoare a serviciului de transport de 8 lei – adica 125%!. Chiar si daca ne-am raporta la valoarea intreaga a coletului, 12 lei din 33 reprezinta un procent care depaseste cu mult 10%. Nici daca-mi cara in spate un frigider de 10 milioane, nu-i lasam peste 30% din valoare frigiderului, d-apai pentru 150 de grame de mouse! Poate ca sunt eu mai avara, dar asa bacsisuri n-am lasat in viata mea, si nici n-am de gand pe viitor! Ca sa nu mai vorbim de aspectul moral al situatiei – daca si cat las bacsis este alegerea MEA; nu stiu de ce inca multi dintre comerciantii romani nu inteleg macar atata psihologie – ca daca dai restul corect si complet clientul se simte generos sa-ti lase bacsis, in timp ce, oprindu-ti-l singur, practic il faci sa se simta furat si sa nu mai vrea sa aiba de-a face cu tine alta data. Pentru ca de fapt, a nu da restul complet chiar ESTE furt!
Acum, in incheiere, ca sa nu aduc o acuza asa mare firmei Fan Courier, trebuie sa spun ca am mai colaborat cu ei si in alte cateva randuri si totul a fost OK. Insa atentie: din pacate, chiar si o astfel de intamplare singulara poate atrage o asa pata pe obrazul unei firme, incat sa-si indeparteze complet unii clienti!

Vizionari: 2796 ori de catre 448 vizitatori

Acest material a fost publicat luni, 15 februarie 2010 la 19:58 in categoria Aia rai. Poti urmari reactiile prin RSS 2.0 feed. Poti comenta, sau oferi un link de pe pagina ta.