Zilele trecute am asistat la o intamplare care vine sa imi consolideze convingerea ca romanul, in ciuda faptului ca se straduieste sa includa ospitalitatea si bunul simt printre trasaturile nationale, se afla la ani lumina de un asemenea deziderat. Cel putin unii dintre ei…

 Chicken Staff (vis-a-vis de Marriott) este unul dintre fast-food-urile in care imi iau pranzul in mod frecvent, nu pentru ca m-ar onora cu o servire si niste bucate extraordinare, ci pentru ca nu exista un alt stabiliment de acelasi gen pe raza de cativa kilometri. In ziua respectiva, in momentul in care am intrat in incinta localului am observat o doamna vizibil agitata impreuna cu o fetita de 10-11 ani stand in picioare (stingher) in dreptul casei de marcat. Printre notele muzicale ce ne invadau prin boxe si murmurul specific al multimii au razbatut pana la mine cateva franturi de dialog prin care am reusit sa reconstitui cat de cat problema doamnei respective. Aparent isi trimisese fetita sa cumpere mancare din acel fast food pentru a constata la final ca banii achitati nu prea compensau bunurile aduse de fata acasa. Fie nu i s-a dat restul corect, fie au omis sa ii mai puna ceva in traista. Cert este ca doamna venise sa sesizeze acest aspect si sa-si recupereze dauna.
Dupa cum spuneam, in momentul in care am intrat in fast-food doamna respectiva era inauntru, tot acolo a stat si pe intreaga durata a pranzului meu (vreo 30 de minute) si tot acolo ramasese in momentul in care am parasit (cu un gust amar) locatia. In tot acest timp nimeni din personal nu o baga in seama, doar din cand in cand casiera (de altfel tinta oprobiului doamnei respective) se mai rupea cateva secunde de activitatea sa pentru a da un telefon “catre sefa” sa ii spuna ca doamna e tot acolo si insista sa i se rezolve problema. Dupa care incerca sa o convinga sa plece acasa pentru ca ea (casiera) nu a gresit cu nimic si nu are ce sa faca.

 Cu greu poti sa uiti un asemenea episod, in care vezi cum personalul unei firme trateaza cu atata abjectie si dezinteres un client. Si cand te gandesti cat de frumos si simplu se putea rezolva acest incident. Imaginea pe care orice client o vedea in momentul in care intra era deplorabila. Ganditi-va ca acea femeie a stat acolo, in picioare, cu copilul langa ea, aproape o ora sau chiar mai bine. Agitatia si nervozitatea ei cresteau vazand cu ochii, lucru de inteles de altfel, iar odata cu aceasta si epitetele cu care gratula personalul si conducerea localului. In tot acest timp prin fast food au trecut undeva intre 70-100 de clienti, care au vazut spectacolul si care pot lua acum in considerare sa renunte a mai frecventa localul respectiv.
Si acum stau si ma intreb. Oare era chiar atat de greu sa o inviti pe acea doamna sa ia loc la o masa, eventual chiar sa oferi un suc fetitei, pana la rezolvarea problemei? Sunt convins ca si nervozitatea doamnei respective ar fi scazut exponential daca observa ca era tratata cu politete si bun simt, iar spectacolul grotesc la care am nevoiti sa asistam noi (clientii) ar fi fost evitat. Pe langa aceasta o mare bila neagra primeste “sefa” care nu s-a deranjat sa vorbeasca cu “reclamanta” nici macar la telefon daramite sa se deplaseze pana in sala sa vada despre ce este vorba.

 Din cauza unor lucruri marunte precum acesta se duce de rapa tot ceea ce am fost noi invatati despre sociabilitate si bun simt. Vindecarea noastra si transformarea romanilor intr-o civilizatie (spre care aspiram) incepe de aici, de la modul in care ne tratam semenii… si mai ales clientii.

 Chicken Staff are o mare bila neagra. Nici macar nu mai conteaza daca doamna respectiva a avut sau nu dreptate. Nu asa se trateaza un client (si in fata altor zeci sau sute de clienti).

Vizionari: 652 ori de catre 162 vizitatori

Acest material a fost publicat duminică, 14 februarie 2010 la 20:53 in categoria Aia rai. Poti urmari reactiile prin RSS 2.0 feed. Poti comenta, sau oferi un link de pe pagina ta.